- obiectivísm
- s. n. (sil. -biec-; mf. ob-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
obiectivism — OBIECTIVÍSM s.n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunţare la orice luare de poziţie, la orice apreciere critică în domeniul cunoştinţelor sociale. 2. (Ieşit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. ism. cf.… … Dicționar Român
obiectivist — OBIECTIVÍST, Ă, obiectivişti, ste, adj. 1. Care aparţine obiectivismului (1), privitor la obiectivism, care manifestă obiectivism. 2. (Ieşit din uz) Obiectiv (I 2). – Obiectiv + suf. ist. cf. germ. O b j e k t i v i s t. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
obiectivitate — OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparţialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Obiectivitate ≠ subiectivitate Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român